Tamaioasă Românească

Epoca de maturare: IV-a (1-15 septembrie)
Strugurii sunt mijlocii, conici sau cilindro-conici, uneori biaripaţi, cu boabe dese.
Bobul este mijlociu, sferic, cu pieliţa de culoare galben verzui, cu pete ruginii pe partea insorită, pulpa consistentă, cu gust dulce.
Rezistentă la ger -18ºC - 20ºC
Sensibil la seceta sau excesul de umiditate, puternic atacat de boli, viespi.
Preferă zone cu toamne lungi şi însorite, lipsite de precipitaţii, care să permită acumularea lentă a zaharurilor şi aromelor în must.
În plantaţii se conduce pe tulpini semiînalte cordon bilateral, cu tăierea în verigi de rod (cep de 2 ochi + cordiţă de 5-6 ochi), sau în elemente lungi de rod(coarde de 10-12 ochi)
Tehnologic, la maturarea deplină acumulează 200-210 g/l zaharuri, iar prin supramaturare atinge 250-270 g/l şi poate depăşi uşor aceste valori, fără ca aciditatea totală a mustului sa coboare sub 4,5-5 ‰
Producţiile de struguri sunt mici 5-8 t/ha, dar pot ajunge 10-14 t/ha.
În vederea evitării pierderilor de recoltă se recomandă ca recoltatul să se efectueze în 2-3 etape, pe măsura supramaturării strugurilor.
Este un soi valoros pentru vinuri aromate.
Se obţin vinuri dulci sau demidulci naturale, cu tărie alcoolica de 12 -12,5° de culoare galben-aurie, cu aroma de flori de câmp şi miere de albine.
Sinonime: Tămâioasă de Moldova, Tămânioasă de Drăgăşani